pe când
trăiam, aveam prostul obicei să mă uit în oglinzi sparte;
acum, nu
mă mai uit decât în oglinda pe care pământul mi-o deschide
de fiecare
dată când mă așez deasupra mării cu un clinchet absurd
de pahare care
se vor sparge mai repede decât îți închipui ;
o să mă sparg
și, întocmai ca oglinzile,
dar în urma
mea mea, n-o să rămână nimic.
