de când nu mai am 5 ani

am intrat azi-noapte, pe furiș, sub patul din camera bunicii

și am găsit acolo numai fiare din poveștile pe care mi le spunea

înainte să împlinesc 5 ani ;

erau și multe de când aveam 5 ani, ba chiar mai mult,

dar mi-au sărit în ochi cele de când eram mai mică

și de care încercam să nu mă sperii în nopțile cu lună plină ;

mi se părea atunci că văd o lighioană în umbra unei frunze

care se proiecta-n tavan, mă înveleam până în gât,

stăteam așa până se lumina.

bunica mormăia ceva în dreapta mea,

mă speriam mai tare când începea să bată vântul

din toate părțile și să mă ia

din somnul meu.